Casa Bunicului

Era poarta din capatul strazii. Inainte ca drumul sa coteasca, observai stalpii ei si vita de vie ce se intindea pana deasupra intrarii ca si cum s-ar fi terminat strada brusc in curtea noastra. Pe de o parte primul garaj si o gradina in care primavara era plin puzderie de lalele de mai multe culori, doua tufe mari de trandafiri si tot felul de alte flori razlete. Pe cealalta parte doua ingradituri ascunse de o plasa semitransparenta in care de obicei isi duceau viata iepurasi si gaini ouatoare. Partea frumoasa era ca nu-ti dadeai seama ca sunt pe post de cotete fiind inalte si acoperite partial cu vita de vie iar prin plasa se vedea doar daca era umbra ceea ce se intampla rar, dupa-amiaza tarziu cand soarele trecea bine dupa deal. De la o ingraditura la alta se intindea o ridicatura din beton lata de circa un metru umpluta cu pamant fertil care deasupra avea rasaduri de flori mici. Panselute, flori de piatra si vara ceapa verde din loc in loc gulii si salata verde :) Ridicatura asta era inalta cat cele 4 trepte de la mijlocul ei .. care urcau la o portita cu zavor. Portita ducea spre parau.. locul unde vara stateam si citeam ascultand doar apa care curgea si eventual un caine doi latrand undeva in alte parti indepartate ale luncii. Curtea era betonata iar in partea opusa casei doua patrate imense de pamant inconjurate de bordura caramizie in care la fel se plantau diferite chestii in functie de sezon. In colturile patratelor erau un mar si un par pe de o parte si un visin in alta parte. Intre cele doua patrate, construit trainic si solid statea maiestuos cuptorul de paine care imi dadea mereu senzatia de foame. Mirosuri care mai de care mai coplesitoare veneau de acolo. De la paine, pizza sau peste copt pana la Lipiile cu varza, prune, branza sau gem de caise. Deasupra garajului de la intrare, ascunsa de zidul casei vecine bunicul construise o terasa pe care erau asezate cateva scaune un balansoar si o umbrela uriasa. Nu prea stateam pe terasa pt ca preferam sa stau pe malul paraului pe o patura sau pe perna veche de fotoliu cu cartile langa mine. Casa era un mare L care pe partea mai lunga avea construite o camera separata cu soba pe lemne si chiar langa intrare un minisopron in care se aflau sculele si lemnele taiate pt foc, 2 garaje - unul ocupat si altul in care era o masa mare cu scaune - locul unde se lua masa. In continuarea garajelor continua casa cu o baie si o bucatarie de vara lipite de casa propriuzisa dar care la exterior erau cuprinse intr-o sera. Sera era de fapt o adaugare patrata pe coltul L-ului ce creea un spatiu util destul de mare. Prin incinta ei crestea vita de vie si jumatate dintr-un par care isi avea tulpina pe langa una din cele 2 intrari in sera. Vara dormeam pe o banca veche din lemn pe care puneam o saltea mica si ma inveleam cu o paturica. Priveam prin tavanul din sticla stelele de pe cer si ascultam pasarile din livada de peste gard. Mirific.. adormeam foarte repede cuprins de liniste. Din sera se iveau treptele ce urcau in casa iar sub aceste trepte cobora un alt rand care ducea spre pivnita si spre camera mea. Aveam fereastra la nivelul solului in sera. Pivnita continea rafturi cu legume sau cu sticle si cateva butoaie din lemn sau plastic cu diferite chestii. Vin, tuica visinata.. in mijlocul pivnitei un capac sub care era o fantana veche. Scripetele ce ridica galeata aceea lunguiata nu mai era folosit, bunicul renuntase la obiceiul asta vechi si montase o pompa care distribuia apa spre cele 2 bai si bucatarii. Tot din sera, chiar langa intrarea in bucataria de vara era o scara ce ducea in pod. Se intindea pe toata lungimea celor 2 laturi ale L-ului si era plin de scanduri, grinzi si mobilier vechi. Nu avea nici macar o singura fereastra dar exista un loc din care scoteam 4 tigle si dadeam deasupra serei. Puteai privi in livada de peste gard. Intr-un colt era un scaun vechi vechi.. atat de vechi incat imi era frica sa ma asez brusc sa nu crape lemnul. Il consolidasem la incheieturi cu placute de metal. Era un scaun balansoar .. si pusesem sub el o bucata de mocheta groasa sa nu scartaie cand ma leganam. Zi de zi faceam drumul spre radio (cel din Turn) si inapoi acasa printre case. Strada pe care locuia bunicul meu era paralele cu paraul iar pe marginea lui pomi si spatiu verde. In afara faptului ca mi-e dor de bunicul meu imi e dor de Medias.. orasul linistit, de turn.. de dealurile din jurul orasului, de parau, de oamenii dragi mie dar cel mai dor imi e de Casa Bunicului.

Cele mai populare jocuri online

Deseori m-am trezit intrebandu-ma care sunt cele mai populare jocuri online, vazand aici un articol interesant. De fapt cred  ca daca e sa ma intrebi pe mine, sunt foarte multe jocuri care fac parte din aceasta  categorie: cele mai populare jocuri online.

Si asta se intampla pentru ca exista foarte multe categorii de oameni, oameni foarte  diferiti care isi aleg ce jocuri sa joace in functie de aptitudinele lor, dar si de  personalitatea lor. Pentru cei care sunt pasionati de razboaie si de tactica, de felul in  care se poate face o strategie pentru a infrange inamicul sunt jocuri special construite.

De asemenea, sunt jocuri special facute si pentru cei care vor doar sa se relzxeze in  momentul in care aleg sa se aseze la calculator pentru a juca un joc online.

Astfel, nu poti stii niciodata care sunt cele mai populare jocuri online dar cu siguranta  fiecare are pregatiti cate un joc special pentru el. Mie de exemplu, imi place sa joc  Supaplex, un joc foarte vechi dar care este minunat pentru mine. Este o combinatie intre  relaxare si strategie, pentru ca trebuie sa fi inainte cu cateva miscari, pentru ca  altfel risti sa pierzi viata si sa o iei de la inceput. Vietile sunt nelimitate, poti  juca de cate ori iti doresti acest lucru, numai ca daca ai murit trebuie sa o iei cu faza
de la inceput, lucru care te nenoroceste.

Este nemaipomenit sa poti sa joci ceea ce iti place fara sa ai vreo plroblema si sa joci  de fiecare data cand ai chef.

Portul .. (Fragment)

atinse lemnul vechi si uscat de soare cu buricul degetelor.. il mangaie fin si inghiti in sec. Privi de-a lungul puntzii apoi isi ridica privirea catre panzele intinse. Adulmeca vantul si simti izul de sare in nari. Stia ca i-a trecut vremea … avea de gand sa se stabileasca intr-un port, sa-si intemeieze o familie, sa creasca copii si sa faca comert cu cherestea. Auzise de la negustorii din Istambul ca cel putin cativa ani de aici inainte ar fi cea mai profitabila afacere. Cutreierase toate marile posibile, cunoscuse toate natiile posibile, trecuse prin furtuni aprige si indura setea atat de crancena in mijlocul oceanelor in perioadele secetoase. Sa tot fie vreo 20 de ani de cand s-a imbarcat prima oara pe corabie. Incepuse ca toti tinerii marinari spaland puntea si facand colace de franghii. Cunostea corabia ca pe propria palma. Ii stia toate secretele, toate cotloanele si fiecare scandura batuta de timp apa si soare. Cususe de nenumarate ori panzele care ii purtau in cele patru zari. Isi adunase un echipaj curajos, istet si il inchegase atat de bine incat avea mereu impresia ca sufletul corabiei sta in unitatea acestei familii. … isi duse mana in barba albita de vremuri si o scarpina incet asa cum facea de fiecare data cand era ingandurat. Se apleca peste bord si privi spuma valurilor taiate de corabie. Se pierdea in urma ei, parca timida si onorata in acelasi timp de intalnirea atat de rara a civilizatiei. … Auzi aripile unui pescarus. Erau aproape de pamant.. desfacu luneta si privi in zare apoi striga din rasputeri : Pamant ! Toata lumea pe punte ! Incepu forfota .. ca de fiecare data cand ancorau in porturile lumii. Se auzeau scripetii infierbantati de franghii si puntea care scartaia sub pasii grabiti a fiecarui marinar. Ce li se parea extreme de ciudat era asteptarea aceasta a intalnirii cu pamantul, ca apoi foarte repede sa-si doreasca sa porneasca la drum. Incarcau marfuri.. le purtau din Asia in Europa sau de pe Coasta Spaniola pana in America de Sud dar nu stateau niciodata mai mult de doua trei zile pe uscat.. aproape toti traisera mai mult de jumatate de viata pe apa. Ridicara steagul pe catarg pt a saluta portul si restul vaselor ancorate. Prin luneta se observa agitatia .. cu cat se apropiau mai mult cu atat se observau mai multi carausi pe doc asteptand sa primeasca de lucru. Aveau multe butoaie cu ulei si erau deja in intarziere cu mai bine de trei zile. Intr-un final aruncara ancora si pasira pe rand pe chei simtind aceleasi emotii si bataile accelerate ale inimii ce spuneau enorm despre respectul vietii … respectul sigurantei. Capitanul ii anuntase intre timp ca are de gand sa vanda vasul si sa ramana pe uscat.. Pasind prin praful de pe chei fiecare dintre componentii echipajului isi intoarse ochii spre corabie.. intrebandu-se care va fi soarta ei oare.. isi gasi fiecare un loc in care sa-si aline dorul de uscat. Unii aveau rude in port, altii petrecura intreaga dupa-amiaza in bazar facand cumparaturi si minunandu-se la ce jonglerii noi mai inventeaza mascaricii targului altii se oprira la frizer si la baile publice unde pe langa ceasul de relaxare in apa fierbinte erai asaltat de tinere bronzate care isi castigau painea facand masaje celor veniti de pe mare. Preluasera obiceiurile din porturile asiatice renumite pt serviciile oferite marinarilor… iar afacerea le mergea mai mult decat bine. Portul era de fapt la baza unui orasel construit pe intreg dealul de pe tarm. Cu ani in urma intreg orasul nu avea mai mult de o suta de case iar acum se intinsese pe tot dealul si chiar pe coama vecina.. devenise o ingramadire de cladiri albe ce faceau ca de la distanta peisajul sa semene cu o padure rara de palmieri ce creste printre stanci albe ca laptele. Portul se aglomerase enorm de mult. Construisera depozite peste depozite si localuri peste localuri.. devenise atat de aglomerat incat marfa descarcata trebuia mutata foarte repede pt a nu bloca portiunile de chei unde intrau trasurile venite din inima tarii. Undeva in capatul cheiului construisera o noua Capitanie ! o cladire inalta si cu ferestre mari dar care in mod inexplicabil avea o usa extreme de ingusta. Un om mai bine facut cu burta ar fi intrat cu greu pe usa aceea. Era singura cladire ce iesea in evidenta datorita culorii ei. Era un visiniu deschis .. chestie extreme de ciudata pentru vremea aceea… (…) Capitanul apasa clanta acea enorm de mare pentru o usa atat de ingusta.. scartaira balamalele si se deschise greoi. Intra intr-o camera foarte lunga ce avea in capat un birou vechi din lemn masiv cu multe multe dosare ingramadite pe el, langa el si pe mai toate rafturile din jurul lui. In drum spre birou remarca tabla aceea mare pe care notau cu creta vasele venite, intarziate sau scufundate. Remarca enorm de multe vase taiate (erau cele scufundate) in lista. Se apropie de omuletul marunt care isi ridica barbia dintre dosare si schita un zambet siret. - Bun venit in Nova , ingaima pe sub mustata lui rasucita si neagra.. - Bine v-am gasit raspunse Capitanul.. - Acum ati sosit ? Ce vas si ce marfa aduceti ? - Tomis , corabie cu 2 catarge si aducem Ulei de masline. Dar avem intarziere de 3 zile. Ne-a prins furtuna in stramtoare si am deviat destul de mult. - E bine ca ati ajuns.. multe nu au mai ajuns ! umbla vorba prin port ca ar fi fost scufundate mai multe vase in ultimele luni de pirati. Capitanul ridica o sprnaceana, isi infipse degetele in barba si clatina din cap in semn de uimire. Apoi scoase hartiile de provenienta ale marfii. Le desfacu si le puse in fata omuletului care se grabi sa isi puna ochelarii cu lant de argint pe nas pt a privi cu atentie ce aducea Tomis. Scoase dintr-un sertar o pecete mare, o inmuie in cerneala si apoi o presa pe acte. Apoi striga cat il tinura ranunchii : - Mariaaa ! Trimite slugile pana la depozit la Patachiris ! I-a venit uleiul - Asta e tot ? intreba Capitanul - Cam asta e.. cate zile intentionati sa ramaneti in port ? - Ma gandeam sa vand vasul si va trebui sa raman sa ma interesez cine il cumpara. - Hmmm , sa vindeti vasul ? dar de ce ? va lasati de marinarie ? a patit ceva ? ce reparatii are ? e putred ? il asalta cu intrebari mustaciosul. - Usurel.. inca nu sunt hotarat. Voi ramane cateva zile in port. Spunand acestea scoase dintr-o punga de piele de la brau doua monede si le aseza pe marginea biroului.. Cred ca asta ar trebui sa fie de ajuns.. - Desigur , si nu ezitati sa cereti ajutorul daca vindeti vasul.. se arata interesat omuletul. Capitanul iesi cu pasi grabiti din capitanie si se indrepta spre locul unde era ancorata Tomis .. privi lung din departare la cele 2 catarge … soarele apunea deja iar vasul arata incredibil in lumina rosiatica. Ofta si intra in prima carciuma din cale. La prima masa se aciuiasera deja Carmaciul si inca vreo doi membrii ai echipajului. Capitanul se aseza iar unul dintre ei ii intinse un pahar si turna plin ochi Rom.. se simtea izul acela de butoi purtat peste mari si tari .. il sorbi dintr-o bucata , isi infipse mainile in barba si privi in gol mai toata seara ignorand agitatia, oamenii ce intrau si ieseau.. ignoarand chiar si domnisoara bruneta si angelica ce canta pe podetzul improvizat… Spre miezul noptii se indreptara cu totii spre Tomis iar capitanul se inchise in cabina.. si adormi mahnit…

Ce Gandim vs. Ce spunem !

Toti oamenii au imaginatie. Unii mai multa altii mai putina.. unii mai bogata altii mai saraca, unii mai complexa altii artificiala. Printre ei ma aflu si eu iar scopul acestei concluzii este strans legat de ceea ce gandim si nu spunem sau ceea ce gandim si se transforma in cu totul si cu totul alte cuvinte. Se intampla deseori ca in timpul unei discutii sau intr-un schimb de replici sa gandim pe moment ceva ce nu poate fi spus iar raspunsurile sau replicile pe care le dam sa fie cu totul altele. Exemplu .. Imi fac cumparaturile in marketul de vis-a-vis. La casa e o domnisoara draguta si extrem de corecta. E atat de draguta si de corecta incat eu am mereu impresia ca are ceva cu mine. Pe de alta parte am observat (si cred ca e o chestie care tine de comertul de succes) ca face ochi dulci tuturor barbatilor. Intr-una din zile mi-am facut cumparaturile.. In timp ce stateam ca tot omul la coada am observat ca nu prea are maruntish. Am ajuns la casa mi-a calculat tot 49,4 lei asta insemna ca ar fi trebuit sa-mi dea rest de la o bancnota de 50 de lei 0,6 lei sau 60 de bani :). Am spus raspicat: - Lasa multumesc nu e nevoie. La care ea “extrem de corecta” imi spune: - Vai dar cum ? daca ai stii cate poti face cu 60 de bani… Primul lucru care mi-a venit in minte a fost : - Can i get a Blow Job from u ? (e o replica acida dintr-un film sau vreo chestie pe care mi-o amintesc de undeva dar nu stiu de unde). Evident am zambit si am acceptat pastila Orbit care mi-a intins-o intre timp… Mi se intampla de multe ori ca o intamplare sa-mi aduca aminte de o melodie.. si parca parca as spune cu voce tare .. ba chiar as striga in gura mare pe strada titlul sau versurile acelei piese care se potriveste incredibil de bine cu situatia respectiva.. Din nou zambesc si clipesc scurt si-mi vad de treaba mea linistit fara sa devin penibil sau dezaxat. De cate ori se intampla ca atunci cand discutati cu colegii de birou sau cu sefii sa va vina in minte replici din filme ? “Don’t fuck with me Buddy”; “Asta La Vista Baby” ; “I will be back” ; “This is Spartaaaaaa” :) … si sa va inchipuiti cum cade seful in groapa aceea interminabila si intunecata ? dar ne limitam cu totii la un - Hai las-o balta sau - Da .. asa e .. aveti dreptate.. sau la un bot si doua sprancene incruntate .. in cel mai curajos caz niste bolboroseli aruncate in timp ce coada se balangane intre picioare in timp ce ne tiram.. Esti la Cinema cu o noua “cunostinta” ce in imaginatia ta perversa urmeaza sa se transforme in acea persoana ninfomana pe care o cauti de ani de zile, persoana care te va duce acasa si te va uimi intr-u totul intr-un amalgam de piele transpiratie sex si imaginatie … si in timpul scenei teribile din film isi pune mana pe genunchiul tau… iar tie iti vine sa urlii .. “Fuck me ! i’m famous.. do it now damn it ! ” dar te limitezi la “linisteste-te draga e doar un film” :P .. si tot felul de momente in care gandesti ceva si spui cu totul si cu totul altceva… Pana si din liceu am amintiri de gen : Profu - Ai facut rezumatul acela ? Tie iti vine sa spui .. - Auzi ma terchea berchea … nu am avut timp pt ca am petrecut o seara incredibila cu xxx care era singura acasa… numai de rezumat nu-mi ardea mie .. Dar nu ! tu cu o fata mai palida ca nicioadata raspunzi : - Domnule profesor .. stiti eu m-am simtit incredibil de rau aseara.. de fapt si acum sunt ametit dar am vrut sa vin la ora sa nu pierd nimic din ce ne predati. Imi pare deosebit de rau si promit sa nu se mai repete ! Iar in fundalul retinei se deruleaza scenele de la domnisoara xxx parca pt a compensa nota de 2 ce urmeaza sa fie scrijelita in catalog. Asta este ! asa suntem noi oamenii … gandim … dar nu intotdeauna spunem ce gandim .. pt ca nu e normal ! Unii ar spune mama ce mincinos e asta … dar sa se uite in el insusi de cate ori face chestia asta … :) Acum imi place sa spun verde in fata absolut tot … dar daca as face-o absolut intotdeauna cred ca as fi asasinat de vreo cateva ori pe zi ! Intrebarea de final e … pana la urma ce e mai important ? Cine va castiga intr-o disputa Ce gandim vs. Ce spunem ! PS: nu toate se limiteaza la SEX dar probabil astea sunt cele mai adanc intiparite..

Momentul Zero

Absolut tot ceea ce facem este supus si stampilat greu de o numaratoare inversa. Nu am sa filozofez pe cine stie ce banalitati ci am sa compar diferite situatii .. care desi sunt absolut diferite ca natura etica si moralitate duc catre un Moment zer0.. absolut identic. Se da un Preot, un Criminal in serie, un Spargator de Banci, un Pictor, un Taran Agricultor si un Hacker. Fiecare are indeletniciri diferite si rezultate care nu au foarte multe in comun. Privite in ansamblu actiunile lor au cam aceeasi structura. Un plan premeditat, un moment al actiunii si un rezultat. Partea spre care vreau eu sa ma indrept este momentul zer0.. momentul final si ce simte fiecare dintre ei atunci cand atinge acest ultim nivel al unei actiuni care ii reprezinta. Un preot are ca principii de baza in viata - religia si credinta iar menirea lui este sa transmita invatamintele sfinte enoriasilor. Are premeditat subiectul fiecarei slujbe pe care se straduieste sa o expuna astfel incat enoriasii sa transpuna totul in viata lor si sa invete din povestirile biblice. Fiecare slujba pe care o duce la bun sfarsit.. are un moment zer0.. care poate fi in functie de caz - momentul final al slujbei, reactiile de dupa slujba.. sau alte momente aleatorii in care Parintele observa ca invatamintele transmise sunt utile oamenilor care ii calca pragul bisericii. Asadar momentul Zer0 este reprezentat de satisfactia ca menirea lui in viata are cel putin un scop atins. E un sentiment care-l cuprinde in momentul cand realizeaza acest lucru. Se simte implinit. Criminalul in serie are ca scop principal scurgerea unei vieti omenesti. Indiferent de conditii (care intotdeauna se potrivesc unui profil si au la baza anumite frustrari sau dereglari psihice din viata lui) el se va stradui ! va premedita actiunea, va alege cu minutiozitate arma (de cele mai multe ori si aceasta este strans legata de trecutul lui sau de obsesiile ce-i strabat mintea) si va duce la bun sfarsit crima. Momentul zer0 este atins cand Sentimentul care-l va cuprinde va fi (in functie de caz) satisfactia unei razbunari, eliberarea unor frustrari (temporar) sau pur si simplu placerea morbida. Se simte satisfacut atunci cand scopul lui este atins. Un spargator de banci este impins de dorinta.. sau de nevoia de bani. Tot ceea ce intreprinde - planul - momentul - modalitatea de amenintare etc tine de bani. Asta daca nu cumva o face din pura placere .. cleptomania este o boala des intalnita .. Cert este ca momentul zer0 este definit de satisfactia banilor si (foarte important) de siguranta ca nu a fost prins. Scopul a fost atins. Mai exista si cazuri cand spargatorii ascund banii apoi sunt prinsi iar momentul zer0 se muta evident la eliberarea din penitenta cand pune mana pe bani. A riscat .. a platit pentru fapta lui .. dar acum este aranjat. Se simte implinit. (nu excludem posibilitatea sa revina la indeletnicire). Un pictor are la baza flacara plina de talent ce izvoraste din dedesubturile constientului. Iubeste frumosul si se simte capabil sa creeze. Isi va alege subiectele pe criterii absolut neconditionate.. pt ca de fapt el e un artist si poate face orice maretie prin talent si unicitate. Momentul lui zer0 este finalizarea unei capodopere.. chiar daca realul moment zer0 va fi cel mai probabil post mortem intr-un muzeu.. si transmis altor generatii.. Dar atunci cand isi va admira opera finalizata cu multa truda si straduinta se va simti implinit. Un Taran agricultor este de cele mai multe ori un om simplu, cu valori marunte dar bine inchegate. Va deprinde obiceiurile si invatamintele pamantului in timp de la generatiile anterioare sau prin grai viu in timpul lui. Va planta ceea ce stie mai bine dupa reguli si rigori obisnuite. Procesul este unul anevoios si depinde de natura atat de mult incat momentul zer0 este mai degraba construit pe etape in functie de evolutia produsului de pe camp. In functie de ploaie, vant, seceta si ingrijire fructul pamantului va fi mai bun mai mare mai gustos etc.. iar momentul final nu va avea aceeasi satisfactie ca in cazul unui pictor.. dar va reprezenta un scop deosebit in anii ce vor veni. Va privi (de exemplu) graul crescut cu spicul gros si bogat si va multumi domnului si cerului pt asta. Se va ruga ca si la anul sa aiba cel putin o recolta atat de bogata. Momentul zer0, Satisfactia si implinirea exista si aici. Un hacker este dependent de anumiti factori virtuali dar statutul sau depinde de ce duce la bun sfarsit in domeniul lui. Va invata mult si va acumula experienta prin practica. Exercitiu peste exercitiu, incercari peste incercari, acumulari de informatii, va dobandi dexteritate si sclipire in timp. Va avea intotdeauna un scop. Indiferent ca este doborarea unui record stabilit de un alt hacker sau un scop propriu, un target neatacat de nimeni pana in prezent. Va cauta multa vreme momentul oportun si va incerca de nenumarate ori sa-si duca la bun sfarsit un plan. Momentul zer0 este evident atunci cand va reusi. Satisfactia difera aici. Va fi de o intensitate mai mare decat in cazul taranului.. dar mai mica decat cea a pictorului sau aproape egala cu cea a spargatorului de banci. Doar ca modul de manifestare va fi altul. Si foarte curand va aparea un nou target ! mai inalt mai greu de atins un alt “imposibil” ce va trebui doborat. Momentul zer0 este evident mai scurt. Este vorba de cateva clipe… o viata de straduinta pt a fi intr-un final satisfacut cateva minute. Momentul zer0 se va prelungi dar intr-o intensitate descrescatoare pe vreme ce alti hackeri vor recunoaste prestigiul obtinut. Sunt chestii normale si cunoscute de toata lumea. Toate au insa ca schelet scurgerea timpului. O succesiune de evenimente ce arata foarte marunte intr-o clepsidra. Momentul zer0 este de fapt momentul cand nisipul din partea superioara s-a scurs in totalitate in partea inferioara. Fiecare clepsidra trebuie intoarsa la un moment dat, ceea ce va face ca tot ce a trecut sa fie trecut iar noile provocari sau actiuni sa se atribuie unei alte numaratori inverse. Iar suma acestor momente zer0 de pe parcursul unei vieti vor culmina in PUNCTUL ZERO… finalul absolut - moartea iar in punctul acesta .. dupa cum ne imaginam de pe acum ne vor trece prin fata ochilor toate momentele zer0 …